Peştera Urşilor


Cea mai spectaculoasă din punct de vedere fosilifer.Se găseşte la marginea satului Chişinău,comuna


Pietroasa,judeţul Bihor.


Peştera a fost descoperită în anul 1975,ca urmare a deschiderii artificiale a golului subteran în timpul lucrărilor


de exploatare a calcarului în cariera de la Chişinău.În puţul


deschis a coborât minerul Traian Curta care a parcus galeria


de acces până la Sala Mare.Prima exploatare completă a fost realizată la 20 septembrie 1975 de către cercul de speologi amatori "Speodava" din oraşul dr.Petru Groza. La16 iunie 1980,peştera intra în circuitul turistic al ţării ca cea dintâi cavitate subterană amenajată la nivelul tehnicii mondiale.Recunoscându-se valoarea excepţională a peşterii,cercetătorii geologi din Bucureşti şi Cluj-Napoca,în colaborare cu Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea,mineri din Maramureş,muncitori din oraşul dr.Petru Groza şi din


Oradea,un specialist în corpuri de iluminat din Timişoara


au colaborat şi au realizat, la Peştera Urşilor amenajările


turistice ,luând în acelaşi timp măsuri specifice de protecţie.


La intrarea în peşteră s-a construit un frumos pavilion cu


trei etaje,cuprizând casa de bilete,sala de aşteptare,un muzeu speologic şi ghişeu cu obiecte artizanale,cărţi.


Galeriile peşterii au formă aproape rectilinie sunt dispuse pe două etaje,însumând o lungime de 1500 m.Nivelul


superior fosil are o lungime de 488 m şi este amenajat pt.


circulaţia turistică,iar cel inferior,temporar activ,lung de 521 m, este declarat rezervaţie ştiinţifică Traseul turistic propiu-zis oferă vizitatorilor chiar de la intrare,posibilitatea de a admira o extraordinară gamă de formaţiuni stalactitice


şi stalagmitice,variate ca mărime şi forme,baldachine şi


gururi.Formaţiuni stalactitice cum sunt aici,aşa numitele


baldachine,ce pot fi întâlnite în puţine peşteri din lume dau un aspect fermecător peşterii.Atmosfera de basm este întregită de stalagmitele fosile,extrem de dantelate şi având


grosimi de peste 1m,de stalactitele excentrice,foarte rare,


provocate de deplasarea coloanelor de picături alimentare,


de stalactitele de tip "macaroane" ori de depunerile numite


"vermiculaţii",printre cele mai frumoase aflate în peşterile


din România.


Diversitatea stalagmitelor sub formă de statuete,pagode


animale-fabuloase-lasă câmp liber imaginaţiei fiecărui vizitator. "Mastodontul", "Draperiile din Galeria Urşilor",


"Portalul" "Pagodele", "Lacul cu nuferi" sunt numai câteva


din frumuseţile create de natură din peşteră.


Vizita începe în Galeria Urşilor sau Galeria Oaselor,


care adăposteşte 1500 de piese 140 de cranii şi numeroase culcuşuri ale ursului de peşteră.Pe pereţii acestor galerii se


observă zgârieturi adânci lăsate de labele urşilor,a căror


dispariţie misterioasă s-ar datora,după unele presupuneri,


încălzirii climei,izbucnnirii unei epidemii sau,poate,unui


cataclism natural care ar fi blocat ieşirile peşterii. Acest urs


a dispărut cu mai bine de 15000 ani în urmă,atingea frecvent 3 m lungime.


La capătul galeriei următoare, "Emil Racoviţă" se află


un schelet întreg de urs expus,în poziţia în care l-a suprins


moartea. Fosilele altor animale dispărute în urmă cu mai multe zeci de mii de ani ( o specie de capră neagră, ibexul,


leul şi hiena de peşteră) descoperite aici,suscită interesul


specialiştilor. Galeria "Emil Racoviţă" este o galerie împodobită cu numeroase stalagmite, domuri, bazine cu apă, mii de stalactite. Galeria are pereţii distantaţi la 10 –15 m iar bolta ei se situează la peste 10 m înălţime.


A treia galerie ce poate fi vizitată este Galeria Lumânărilor, unde te întâmpină o adevărată pădure de stalagmite de un alb imaculat şi neatins de mâna omului.La


capătul acestei galerii, poteca turistică îşi face cu greu loc prin desimea concreţiunilor şi, prelungită cu un tunel articial,lung de 16m,răzbate în cele din urmă la suprafaţă,


încheind astfel traseul vizitabil al peşterii.Traseul subteran este parcurs în 45 minute. Temperatura în peşteră oscilează


tot anul în jur de 10 grade.