PADUREA AMAZONICA


Daca explorarea Antarctidei nu mai uimeste pe nimeni azi prin noutatlie pe care le scoate la iveala , in schimb nu toti stiu ca numeroase alte teritotii ofera si vor oferi inca multa vreme date noi cunoasterii geografice. Iar dintre cele mai reprezentative asemenea teritorii fac parte cele acoperite cu paduri ecuatoriale.


Padurea ocupa pe glob o treime din intinderea terenurilor forestiere se afla in Rusia si America de Sud. Cea mai mare suprafata impadurita din lume se afla in N Rusiei, intre 55 lat. Nordica si cercul arctic. Padurile de rasinoase ocupa pe glob 1216 milioane hectare, concentrate in emisfera nordica mai ales, in tarile puternic industrializate. Mai mult de doua treimi din intinderea totala a padurilor e ocupata de arborete de foioase. Padurile tropicale ocupa aproape jumatate din suprafata fondului forestier mondial.


Haina forestiera a terrei hraneste pe om la fel ca marea si campul. Fructele de padure , ciupercile comestibile, stuparitul pastoral, vanatoare au constituit intotdeauna o importanta categorie de surse pentru alimentarea omului, iar aceste surse sunt cu atat mai variate si mai bogate cu cat padurile sunt mai apropiate de Ecuator. Se adauga faptul ca " in arsenalul mijloacelor pentru mentinerea echilibrului ecologic , pentru protectia si ameliorarea mediului inconjurator, padurea constituie cel mai important factor natural, foarte eficient, stabil si inepuizabil " (P. Cioclu).


Rolul protector al padurii e foarte divers. Doua treimi din oxigenul planetei, consumat de industrie, autovehicule, animale si microorganisme este furnizat atmosferei de arbori si arbusti. De asemenea s-a calculat ca un arbore matur de fag produce 1,7 kg oxigen in fiecare ora si prelucreaza 2,35 kg bioxid de carbon emanat din tevile de esapament ale masinilor. Astfel se purifica 4800 metri cubi de aer pe ora, asigurandu-se nevoile zilnice de oxigen ale unui numar de 64 de oameni. Totodata, padurea alcatuieste un exigent filtru natural, retinand in coroanele arborilor particule fine de praf, cenusa etc. Asemenea calitati justifica pe deplin grija care se poata in multe locuri pastrarii si chiar extinderii suprafetelor impadurite. Exista insa, dupa cum se stie, si reversul medaliei. Astfel, intr-un studiu efectuat in Italia se preciza ca apele fluviului Arno transporta in fiecare am 2,67 milioane t de sol, ceea ce corespunde cu reducerea anuala a staturilor de sol cu 2,5 cm. Cauza acestei forte erozive o reprezinta marile defrisari din trecut. Distrugand padurea, omul a deschis calea ariditatii , a secetei si a favorizat instalarea dezolantelor peisaje desertice pe vastele intinderi ale Africii, ale Orientului Apropiat si ale altor parti ale suprafetei globului.


Padurea trebuie deci protejata pentru a-si putea manifesta si dezvolta rolul ei protector. Si in multe tari s-au luat masuri de aceasta natura. Romania a fost in 1955 printre promele tari din lume cu fondul forestier integral amenajat pe baze stiintifice. Iar Programul national pentru conservarea si dezvoltarea fondului forestier in perioada 1976-2010, adoptat in 1976 raspunde pe deplin cerintelor unei gospodarii multifunctionale si profund stiintifice a acestei importante avutii nationale.


Reluand firul intrerupt, se cuvine a arata ca dintre toate tipurile de padure, cel mai greu de izbit a fost padurea ecuatoriala si cea tropicala umeda. Chiar azi sunt inca tinuturi intregi de paduri tropicale umede in care omul nu a putut patrunde si care-i ascund inca detaliile. Pentru ca padurile tropicale sunt deseori de nepatruns nu numai datorita vastitatii lor, dar mai ales datorita paienjenisului plantelor care le formeaza. Daca ar fi sa luam ca etalon de densitate vegetala padurea tropicala, atunci padurile noastre cele mai dense sunt asemenea unui parau fata de un fluviu. In padurea tropicala umeda, dar mai ales in cea ecuatoriala, omul se scufunda ca scafandrul in apa si cati nu s-au inecatin astfel de mari vegetale! Elementul verde il cuprinde pe om din toate partile, ii acopera vederea si orizontul. Aici totul pare o adevarata inclestare, o lupta surda pentru existenta care se da intre cele mai diferite plante.Zeita care provoaca aceasta disputa e lumina.Spre ea se avinta palmierii,ficusii,lianele. Copacii mai puternici razbat paienjenisul vegetal, slobozindu-si coroanele la 35-40 m inaltime, alteori chiar pana la 60 m si chiar mai sus, alcatuind o bolta de verdeata atat de deasa incat razele soarelui isi fac loc de rare ori si cu greutate. In atmosfera